Intr-o ora poti pierde totul

Am simtit ca pamantul imi fuge de sub picioare, ca am pierdut totul, ca am ramas singura pentru totdeauna.Dupa o cearta, in care tacerea s-a asternut ore intregi, intre noi, si un sarut pe obraz, ne stateau marturie de 'ramas bun'.Am simtit in adancul sufletului, ca ceva se va intampla.De ce a trebuit sa ne certam?De ce a trebuit sa ne acordam doar un sarut pe obraz?Asta avea sa ne fie "ramas bun"?

Pentru o ora de odihna, in timp ce EL trecea prin momente ingrozitoare.M-am trezit intr-un cosmar, pot spune, speriata de ce avea sa-mi spuna.

Slava Domnului, EL nu a patit nimic.Slava Domnului, nu a avut urmari grave, doar lucruri materiale, ceva ce se poate repara.Dar spaima mi-a invadat trupul, sufletul imi iesea din piept.O dovada, ca intre noi exista telepatie, o dovada brutala, care i-a facut sufletul cat un purice.

Am crezut ca l-am pierdut, mi-am imaginat tot felul de lucruri morbide.

Multumesc Domnului ca nu mi-a luat iubirea vietii mele!

Pentru voi dragilor!

Este surprinzator de placut, sa aflii ca blogul ti-e citit.Va fi o postare destul de scurticica, dar speciala pentru cei care au fost interesati de mine si viata mea!Cei care si-au facut griji de ultima postare, am cateva lamuriri de adus:

Oameni buni, stati linistiti, nu s-a incheiat dragostea noastra, intre mine si EL.Va asigur, ca sunteti martorii unei iubirii pentru o eternitate!Ceea ce s-a intamplat si m-a afectat indeajuns de tare, a fost doar un mare coboras al vietii.Pe care, din fericire, l-am depasit impreuna!

Va multumesc foarte mult pentru feedback-urile pe care le-am primit si promit ca voi scrie mai des.Voi da si eu la randul meu feedback-uri celor interesati de blogul meu!

Va multumesc cu sinceritate!

Inima indurerata ..

Of, este atat de greu sa ma gandesc la ceea ce s-a intamplat.Este foarte simplu aparent, insa in esenta este dureros si foarte dezamagitor.Din iubirea infloritoare si dorinta de viata impreuna, treptat s-a ajuns la final ..E dureros si totodata socant.Simt ca totul s-a daramat in jurul meu si simt ca nu mai exist.Imi doresc din suflet sa pot sa scap de suferinta asta care-mi macina fiecare particica a corpului, care imi spulbera sufletul si dragostea.Tot ce-am construit, s-a daramat.Toate visele si sperantele.Parca am devenit doi straini ..e groaznic de dureros.

Daca ati simti macar prin cuvintele mele durerea pe care o simt.Durerea care ma macina pe dinauntru si ma va aduce la o epava umana.Incerc sa fie bine, sa dau totul din mine dar simt ca, desi e la inceput, ma sfarsesc.Incetul cu incetul ma sting ..mi-a pierit cheful de viata si iubire.Imi doresc din suflet sa pot intoarce timpul la momentele frumoase, care acum imi umplu capul si imi accentueaza durerea si suferinta.Este greu sa vezi ca este si indiferenta din partea LUI, poate din prea multa durere nu mai poate nici el ..Dar sufletul meu e sfasiat, taiat pe din doua.Cerintele-mi sunt prea mari pentru puterea mea.Eu sunt cea care trebuie sa inteleaga, eu sunt cea care trebuie sa se schimbe.Insa ceea ce nu este constientizat de partea celalalta, este faptul ca eu nu pot fara EL.Nu pot fara iubirea lui, fara protectia lui, fara EL.Viata mea e finalizata daca EL ma va parasi.E greu, am gresit, dar NU!Nu ma las invinsa, voi lupta de-ar fi sa mor..Ma voi lupta pentru visele noastre!Chiar de-ar fi sa lupt doar eu singura!Am destula putere, insa nu acum.Trebuie sa-mi revin ..Am multe de spus, dar mi-e teama de reactie, mi-e teama de despartire.Tot ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca:

EL, care stiu sigur ca va citi, desi poate nu isi da seama sau nu vrea sa recunoasca, ma raneste pana la ultima bucatica a sufletului meu.Stie ca ma sting langa el si ca daca nu ma va tine el de mana, voi pica, atat de adanc ca nu voi mai putea fi recuperata.Nu pot da imposibilul, iar la mine imposibilul are limite modeste.Il iubesc mai mult ca orice pe lumea asta, il pretuiesc si ii multumesc pentru tot ceea ce a facut pentru mine.Insa acum e momentul sa platesc pentru tot.E momentul sa sufar, oare?Perioada aceasta de viata de cand ne-am intalnit si pana acum a fost plina de suisuri si coborasuri.Insa ceea ce e dureros este faptul ca acum simt ca finalul..Ma lupt sa iesim din asta, incerc dar NU POT!Simt ca ma sfarsesc, simt ca sunt esec in viata.Sunt o dezamagire si un chin pentru altii.

Imi doresc sa se sfarseasca cu bine, altminteri voi fi doar o amintire pentru toti!

Sarbatoare divina

O da.Este pastele.O sarbatoare atat de spirituala si profunda.Este, dupa parerea mea, sarabatoarea care ne aproprie cel mai mult de Dumnezeu si parca si de cei din jurul nostru.Lumea este mai buna,mai pura,mai pasnica si totul este parca linistit.Marturisesc ca anul acesta am simtit mai profund pastele datorita faptului ca am avut langa mine exact persoanele care conteaza, persoanele langa care eu imi construiesc viata.

EL a fost langa mine si am intampinat amandoi Invierea Domnului.Un moment profund, urmat de o seara minunanta alaturi de cei care mi-au dat viata, omul langa care-mi voi trai viata, fratele meu si prietena acestuia.

Minunat!

Sarbatori pascale fericite!

Drumul catre indeplinirea visului

Bineinteles ca toti avem vise pe care dorim, mai mult sau mai putin, sa le implinim, sa le traim.Toti avem un scop anume in viata, sau de ce nu mai multe.In ceea ce ma priveste am mai multe scopuri care duc la o viata perfecta.Perfectiunea nu exista, dar eu mi-o creez.Incet incet, incep sa-mi ating scopurile insa mai am mult de munca, munca facuta bineinteles cu placere.Sunt gata sa muncesc pana pic lata, sa fiu iubita pana ma sufoc si apoi sa intorc capul si sa vad ca toata munca nu a fost in zadar.

Mi-am insemnat in minte foarte bine scopurile si voi face imposibilul sa mi le duc la bun sfarsit.Insa incep sa realizez ca sunt facuta pentru asa ceva.Sunt facuta pentru vocatia pe care mi-o doresc.Am primit niste remarci foarte importante, zilele trecute, de la o persoana care pot spune ca a devenit un al doilea mentor al meu.Mi-a observat priceperea la organizare si conducere, indrazneala si istetimea.Sunt mandra de mine!

Agasant de placut!

De la o vreme studiez noul specimen de om :AGASANTUL*.Acesta isi desfasoara activitatile si defapt intreaga lui viata in jurul unei persoane,respectiv in jurul unui grup de persoane.Sa nu credeti ca m-am apucat sa studiez ca asa am vrut.Insa intamplarea a facut ca agasantul sa dea peste mine si sa ma studieze el pe mine.Deci vedeti voi?E invers.Ma studieaza el pe mine, dar defapt e o agasare.Studierea asta defapt este invidia care invadeaza corpul agasantului si il face sa se simta foarte atacat.Il macina ce si cum, unde, cu cine, cat, cand, la ce ora etc.Defapt toate detaliile.Un fel de detectiv particular, dar unul care e de joasa speta si care se face remarcat prin priviri continue si enervante, care te aduc intr-un punct maxim de placere!De ce?

Pai pentru ca inseamna ca esti de o mie de ori mai bun decat agasantul care se simte atacat si de aceea te studiaza.Oamenii de genul acesta sunt plini de invidie si ura, joasa speta cu alte cuvinte.Dar stiti ce?Oricate ar face agasantul, toti ii vor remarca prostia si-l vor ocoli.

Veti incerca sa-l opriti, insa credeti-ma pe cuvant ca va nega (cine nu ar face-o) si nu se va opri.Pentru cateva zile se va potoli, insa dupa o saptamana maxim, sindromul reapare!Succes!Eu am castigat 'lupta'.

*Defapt e o ea.

O nou mod de a privi lucrurile.

Da,pana acum priveam lucrurile ca si cum eu ma credeam superioara(desi sunt superioara multor persoane) .Modestia nu e punctul meu forte,de aceea aveam o perspectiva din care priveam foarte dura.Dar de la un timp,mi-am dat seama ca decat sa critic si sa ma fac remarcata prin critici,m-am gandit ca ar fi o solutie foarte buna sa tac.Pur si simplu INDIFERENTA,si in rest la fel.Tot aceeasi persoana glumeata,zambitoare,nebuna.Dar acest comportament nu-l voi aplica pe persoanele iubite,nicidecum.Pentru ca ii iubesc,de aceea imi permit sa le atrag atentia cand ceva mi se pare ca nu e ok.Si ghici ce?Mereu am dreptate.Nu stiu cum se face,dar am asa un simt..Tocmai de aceea cred ca am si inclinatia spre jurnalism,pentru ca imi place sa fiu cu ochii pe toata lumea,sa critic si sa compar.Este punctul meu FORTE.Bineinteles ca am si alte puncte forte.Dar ma bazez pe criticile mele,si daca cumva as fi gresit,sau nu as fi fost placuta de ceilalti,nu as fi avut atatia prieteni.

Insa it's time for some changes.Asa ca de ceva timp am mai incetat,si stiti ce am observat?Persoanele din jurul meu mi-au preluat micul 'defect'.Si mai stiti ceva?Ei sunt priviti cu ochi urati,eu nu eram privita cu astfel de ochi,si nici nu sunt in momentul de fata.Inca o batalie castigata cu orgoliile altora!E de subliniat faptul ca nu ma schimb in interior,pentru ca nu am cum!M-am nascut cu simtul de a critica si cu dorinta de perfectiune.Doar pe exterior am sa par o altfel de persoana.Deja am primit cateva remarci,din partea unor persoane la care nu ma asteptam,sincer!Ma bucur sa vad ca unii mi-au preluat 'maretia',dar cu siguranta o copie nu poate fi la fel de buna ca si originalul.Asa ca ma simt si mai puternica,prin faptul ca personalitatea mea este dorita si de altii!

Asta e bogatia unui om dupa mine,sa fi destul de inteligent sa iti poti face loc printre atatia si atatia!