Tristete..

Cea mai grea lovitura din sufletul meu,este aceea de a ma simti in plus,acolo unde candva eram totul.Ma simt in plus,si bagata cu forta in sufletul cuiva.Sunt sigura ca nu este asa,dar in adancul sufletului,in momentele acelea..simt ca nu mai sunt totul.Sunt in plus ..doare.Doare sa stii,ca de la iubire la ura este un singur pas.Ura nu neaparat semnificand ura persoanei,ci poate doar indiferenta,ignoranta.Indiferenta doare,si doare mai tare cand vine din partea persoanelor dragi.Sa primesti astfel de lovituri,stiind ca tu esti cauza..este ceva dureros.Stii ca vor trece,dar urma lasata este adanca,si remuscarile sunt pe drum.Si stiind cu siguranta ca si persoana iubita nu v-a uita..este si mai dureros.Intr-un fel te complexeaza,si persisti in greseala.Sentimente de gelozie,de nervi,ura,dispret te invaluie si persisti in greseala,si persisti pana cand cedezi,izbucnesti in lacrimi,care si asa accentueaza starea..si ce?mai departe treci in faza de negare.In care-ti spui foarte sigur pe tine'nu sunt eu de vina',dar de teama sa nu pierzi totul,accepti adevarul.Si cam asta e tot.Accepti ,ti-l asumi si incerci sa repari.Sa repari ce?Ca sentimentele nu pot fi reparate,urmele lasate niciatat.Si cazi intr-o stare din care vrei si incerci din rasputeri sa te ridici,sa te trezesti..dar nu poti singur.Ai nevoie de cineva..de cineva sa te sustina cand simti ca pici,sa te sprijine,si sa spuna 'v-a fi bine!'.Asta si multa iubire,caldura,pe care poate nu le meriti,dar ai nevoie de ele!