Serviti, va rog!

In seara asta am experimentat ceva nou.Am gatit "Spaghetti a la Mada".Foarte simplu de realizat si fara prea multa munca.Am sa va impartasesc cei 7 pasi pe care i-am urmat.

Pasul I: Va trebuie spaghete, rosii, patrunjel, carne tocata de porc, ceapa, usturoi, ulei de masline, ulei de floarea soarelui.

Pasul II: Tocati cateii de usturoi si ceapa foarte subtire.Caliti in uleiul incins prima data usturoiul, apoi puneti ceapa, cca. 6 minute.

Pasul III:Adaugati carnea si amestecati.Dupa cca. 10 minute, adaugati rosiile tocate cubulete si amestecati.Aveti grija sa nu se lipeasca!Adaugati sare, piper, boia dulce/iute.

Pasul IV:In timp ce carnea se caleste, in apa deja clocotita puneti spaghetele si o data la 5 minute amestecati sa nu se lipeasca.(In timp ce puneti apa de spaghete sa clocoteasca, puneti putina sare in ea).

Pasul V:Adaugati la carnea care sa caleste cu rosiile, ceapa si usturoiul, adaugati 2 linguri de bulion.Amestecati incet, iar daca este cazul adaugati putina apa, sa nu se lipeasca.

Pasul VI:Dupa ce sosul cu carne este gata, iar spaghetele sunt gata stingeti focul.Deasupra spaghetelor puneti cca. 2 minute o farfurie sa se inabuseasca bine.Dupa care, turnati spaghetele intr-un bol si amestecati-le cu ulei de masline, dupa care turnati patrunjelul tocat.Amestecati!

Pasul VII:Bolul cu spaghete este gata, sosul cu carne este si el intr-un bol, iar masa poate fi servita!

Serviti, va rog!Pofta buna!

Unde sinceritate nu e, nimic nu e...

Dragii mei, nu am mai postat de ceva timp, pentru ca de fiecare data cand intram pe blog, reciteam post-urile si ma tot gandeam:"Eu am scris toate lucrurile astea?" uhm...Sunt un pic confuza la ora asta, lacrimile amestecate cu oboseala si nervii nu sunt combinatia perfecta!Dar acum, nu stiu cata profunzime se va incadra in acest post, pe cat mai multa furie !

Poate sunt eu nebuna, ori am eu aceasta obsesie, insa atunci cand un om afirma ceva, isi da cuvantul, hotaraste ceva, cred eu ca asa se cade sa si respecte ceea ce a spus!Daca gresesc, anuntati-ma!

Mi se pare atat de normal ca sinceritatea sa existe fie intr-o relatie (e un must have), fie intr-o prietenie, defapt ORIUNDE!Daca sinceritate nu e, nimic nu e...Pentru ca atunci cand exista minciuni, inselatorii, ascunzisuri se cladeste o iluzie, iluzia duce la suferinta..Suferinta nu e buna.

Urasc foarte mult minciuna..Desi o practic, si o recunosc fara sfiala.Cine nu minte?Insa in anumite privinte, nu mint si nu imi place sa fiu mintita.Poate sunt tipicara, insa mie imi place ca un om cand spune ceva, apoi sa si faca ceea ce a spus!URASC persoanele care vorbesc doar pentru moment, doar pentru a evita o cearta, doar pentru a nu uita sa vorbeasca.Sinceritatea/lipsa ei arata caracterul omului..Fiti oameni buni sinceri, caci altfel sunteti nimicuri pe lumea asta!

P.S.: Acest post a fost scris la nervi si este lipsit de profunzime.Amalgam de lacrimi, nervi, oboseala.